Postări
1220. În acelaşi timp, aproape în acelaşi an, o parte din Basarabi,
emigraţi de demult din Oltenia, fundează câteva cnezate româneşti peste Nistru
în Podolia şi-n Volinia, numiţi în cronicile ruseşti contemporane Principi Bolohovești,
mereu în luptă cu rutenii şi cu polonii; pe de altă parte, Basarabii rămaşi în
Oltenia, având un voievod în capul cnezilor, se afirmă ca un element energic
într-o duşmănie ne-ncetată cu ungurii şi cu saşii.
I.
Voievozii olteni
1230-1245
Radu Basaraba
1230. Cneaz din Vâlcea, ales voievod al Olteniei, Radu Basaraba, în Ardeal
zis Radu-Negru, stăpâneşte totodată peste Haţeg, Amlaş şi Făgăraş.
1231. Maghiarii cuceresc o parte din Mehedinţi şi-l pun acolo pe Luca, prim
Ban unguresc al Severinului; apoi trec peste Dunăre contra principelui bulgar
Alexandru Asan de la Vidin şi-l împiedică de a veni în ajutor lui Radu-vodă. În
acelaşi timp, profitând de strâmtorarea oltenilor, contele sas Konrad
Kryspanowić, bohem de origine, cunoscut la români sub epitetul de „Domnişorul”,
surprinde Ţara Amlașului şi apucă partea de sus a Vâlcii, unde ridică lângă
Olt, la gura Lotrului, un puternic castel numit Lothorvar. Tot atunci, Oltenia
fiind îndepărtată prin posesiunile contelui Konrad, saşii pun mâna pe administraţia
Ţării Făgăraşului, de când anume datează actul de revendicare din 1231 despre
satul Boie. Lovit de pretutindeni, Radu Basaraba îşi concentrează toate forţele
în Gorj.
1233. Chemat de către Radu-vodă în ajutor contra ungurilor, Iona, regele
cumanilor din Teleorman, trece în Oltenia, ocupând o parte din Romanaţi şi din
Dolj, unde reşedinţa lui poartă de atunci numele de Craiova (a regelui), mai
conservându-se totodată despre dânsul o legendă poporană la olteni şi chiar în
Temeșiana.
1237. Radu Basaraba îl goneşte pe contele Konrad din Vâlcea, îl împinge
spre Sibiu, redobândeşte Ţara Amlașului şi caută a se întinde din nou asupra
Ţării Făgăraşului.
1238. Papa Gregoriu IX constată înmulţirea catolicilor în Oltenia.
1239. Regele Iona al cumanilor deşertează Oltenia, părăsind totodată
Teleormanul şi trece în Bulgaria la Vidin, unde se aliază cu bulgarii şi cu
Cruciaţii pentru a păşi spre Constantinopole contra grecilor. Reluând
Romanaţiul şi Doljul după retragerea Cumanilor, Radu-vodă se vede din nou stăpân
peste ţara întreagă, afară de Mehedinţi.
1240. Temându-se de un atac din partea lui Radu-vodă, ungurii pun un nou
Ban al Severinului pe Oslu, bărbat foarte energic, al cărui nume mai trăieşte
în toponimia din Mehedinţi şi din Gorj.
1241. Mongolii lui Batu năvălind asupra Ungariei, o oaste sub conducerea
hanului Orda străbate în Ţara Făgăraşului, iar cetele hanului Bugek trec
Carpaţii în Prahova, unde memoria lui Bugek s-a perpetuat în numele munţilor
Bugeci/Bucegi şi se respandesc de acolo la dreapta şi la stânga în Muntenia.
Mongolii lui Orda, îl înving într-o bătălie crâncenă pe Radu-vodă la marginea
Ţării Făgăraşului, dar nu sunt în stare de a pătrunde mai departe prin codrii
Ţării Amlașului, astfel că Oltenia rămâne neatinsă.
1242. Tradiţia luptelor ulterioare între mongolii cei din partea Munteniei
şi Radu-vodă, care le oprea trecerea Oltului, mai trăieşte până astăzi la
poporul din Vâlcea sub figurile a doi vrăjmaşi: Basaraba şi Olan.
1243. Văzând slăbirea Ungariei prin invazia mongolă, Radu-vodă alungă
administraţia maghiară din Severin, astfel că voievodatul oltenesc se
restabileşte în deplina sa întregime.
1245-1278.
Mihail Basaraba Litovoi
1245. După moartea lui Radu-vodă zis Negru, cnezii olteni îl aleg voievod
pe cneazul doljean Mihail Basaraba, supranumit Litenul/Litovoi, adică
Papistaşul, fiindcă era din oraşul dunărean Nedeia-cetate, slavoneşte
Nedin-grad, port al veneţienilor, unde trecuse cu familia sa la catolicism.
1247. Regele ungur Bela IV, atribuindu-şi suveranitatea asupra Olteniei şi
a Cumaniei întregi, deşi în realitate nu mai stăpânea nici măcar Severinul,
face Cruciaţilor Ioaniţi de la Rodos o donaţie „in spe” peste acel teritoriu,
de care nici el însuşi nu s-a folosit niciodată. Cnezii olteni cei mai
importanţi sub voievodatul lui Mihail Basarab sunt Ion şi Farcaş. În Muntenia
se afla un deosebit voievod român numit Semeslav şi mai mulţi cnezi, a căror
coordonare şi subordonare nu sunt cunoscute, precum nici raporturile lor cu
căpeteniile cumanilor de acolo.
1249. Regele Bela IV reuşeşte a relua Severinul, reînfiinţând banatul
unguresc.
1250. După plecarea regelui Iona pe la 1239, cumanii din Teleorman fiind
slăbiţi şi, din contră, întărindu-se cnezii români de acolo, acest district se
anexează la Oltenia, cel întâi adaos teritorial din corpul Munteniei,
compensându-se astfel lipsa Severinului.
1251. Cruciaţii Ioaniţi se plâng papei Innocentiu IV, că regele Bela nu se
ţine de promisiunea de a le da lor Oltenia şi Cumania.
1255. Mihai-vodă recunoaşte suzeranitatea Ungariei, îndatorându-se a plăti
un tribut anual pentru Haţeg şi pentru celelalte posesiuni transcarpatine.
1260. Propaganda catolică, susţinută de Basarabii din Dolj, deşteaptă o
reacţie ortodoxă din ce în ce mai vie din partea Basarabilor din Romanaţi.
1270. Mihai-vodă aduce în Gorj, la Novaci, o colonie de veneţieni pentru a
lucra la minele de aur. Naşterea tradiţiei într-o cronică despre originea
românilor din Veneţia.
1271. Căsătoria fiicei lui Mihai-vodă cu regele sârb Ştefan Milutin,
peţirea fiind sărbătorită la Nedeia-cetate prin strălucite jocuri ecvestre.
1275. Simţindu-se destul de tare, Mihai-vodă refuză de a mai plăti tribut
Ungariei.
1276. Pentru a-l constrânge la supunere, regele Ladislau Cumanul îl
ameninţă a-i lua Ţara Haţegului şi numeşte titular pe un „Comes de
Hatzek", Ungaria fiind însă împiedicată deocamdată prin războiul cu
Bohemia.
1277. Regele sârb Ştefan Milutin divortează de fiica lui Mihai-vodă şi o
trimite înapoi în ţară.
1278. O armată maghiară intrând în Ţara Haţegului, Mihai-vodă o întâmpină
cu o oaste oltenească, dar este bătut şi cade în luptă, iar fratele său, Bărbat
Basaraba e prins şi dus în robie.
1278-1288.
Bărbat Basaraba
1278. Bărbat Basaraba se răscumpăra din robie, recunoscut şi introdus în
ţară ca voievod oltean, vasal al regelui Ladislau Cumanul, fără a fi fost ales
de adunarea cnezilor.
1283. Bucuros de a se răzbuna contra regelui Ştefan Milutin, Bărbat-vodă
trimite peste Dunăre în ajutorul împăratului bizantin Andronic Paleologul
contra Serbiei, un contingent de olteni şi cumani din Teleorman sub povaţa
cneazului Basaraba de la Bălaciu, cunoscut la slavii trans-danubieni sub numele
de Balacico cu capul negru. Contingentul românesc, după ce pustiise tot drumul
în Serbia, în mare parte piere în fluviul Drina impreună cu cneazul de la Bălaciu.
Originea boierilor Bălăceni.
1284. Fierberea Basarabilor din Romanaţi contra catolicismului, ocrotit pe
faţă de către Bărbat-vodă.
1285. Făcându-se o mare invazie a tătarilor în Transilvania şi Ungaria,
regele Ladislau Cumanul cere o oaste auxiliară oltenească, pe care i-o trimite
imediat Bărbat-vodă, alegând mai cu seamă pe cei din Romanaţi pentru a depărta
astfel din ţară pe duşmanii cei mai aprigi ai catolicismului. Sângeroasă
bătălie lângă Tisa între tătari şi unguri, victoria fiind datorită mai ales
vitejiei oltenilor din Romanaţi. În lipsa oştirii din Romanaţi, Bărbat-vodă îi
prigoneşte pe ortodocşii de acolo. O seamă de cnezi din Romanaţi, în urma
victoriei de la Tisa, primesc drept răsplată de la regele Ladislau Cumanul mai
multe moşii în Maramureş. Originea voievozilor maramureşeni Bogdăneşti, mai
târziu fondatori ai Statului Moldovei.
1286. Dan Basaraba din Romanati, stăpân peste regiunea de la Corabia şi de
la Celeiu, unde abordau corăbiile veneţiene mergând la Nedeia, se face cunoscut
prin bogăţie şi prin vitejie, totodată foarte popular la bulgari şi se pune în
capul reacţiunii ortodoxe contra propagandei catolice.
1288. Răscoală contra lui Bărbat-vodă.
1288-1298.
Dan Basaraba
1288. Basarabii din Dolj fiind răsturnaţi din cauza catolicismului, cnezii
îl aleg pe Dan din Romanaţi.
1290. Dan-vodă încetează a plăti tribut Ungariei.
1291. Ungurul Magistru Ugrin Csak încerca a apuca Făgăraşul, căpătând o
diplomă de donaţie de la regele Andrei III, dar nu izbuteşte a intra în
stăpânire. Cneazul Ştefan Mailat din Basarabi întăreşte Făgăraşul contra
ungurilor.
1292. Dan-vodă, îmbărbătându-l pe voievodul transilvan Roland de a se
răscula contra regelui Andrei III, îi trimite în ajutor o ceată de făgărăşeni
sub cneazul Ştefan Mailat. Şișman, principele bulgar de la Vidin, fiind bătut
de regele sârb Ştefan Milutin, îl adăposteşte Dan-vodă în Oltenia.
1293. După răsturnarea lui Bărbat-vodă, încetând duşmănia între români şi
sârbi, Dan-vodă se aliază cu regele Ştefan Milutin. Hanul tătăresc Nogai,
stăpânind atunci peste Moldova şi Bulgaria, atacă Serbia, iar Dan-vodă, pentru
a face o diversiune, trimite spre Siret o oaste oltenească sub cneazul Ştefan
Mailat. Dan-vodă cuprinde de la cumani Vlașca şi o parte din Ialomiţa.
1295. Dan-vodă dă pe o fiică a sa după Mihail, fiul fostului împărat bulgar
Constantin Asan pe atunci pribeag la Constantinopole.
1296. După poezia poporană bulgară, Dan-vodă prevesteşte cel dintâi
apropiarea jugului turcesc.
1297. Dan-vodă se aliază cu Imperiul Bizantin.
1298. Mihail Asan, ginerele lui Dan-vodă, înaintează din Constantinopole cu
o oştire greacă pentru a cuprinde imperiul bulgar de la Târnovo. Dan- vodă
trecând Dunărea cu un contingent oltenesc pentru a merge în ajutorul lui Mihail
Asan, e oprit de către principele Şișman de la Vidin şi cade în bătălie.
1298-1310.
Mircea Basaraba
1298. Mircea, fratele lui Dan-vodă e ales voievod oltenesc.
1299. Voievodul transilvan Ladislau Apor surprinde Făgăraşul.
1300. Făgăraşul e fortificat de unguri. Alexandru, fiul lui Mircea-vodă,
trece din Ţara Făgăraşului în Muntenia şi apucă Campulungul, pe care îl
stăpânise până atunci un conte sas, Laurenţiu.
1301. Murind regele Andrei III şi urmând o anarhie în Ungaria, Ladislau
Apor se împacă cu Mircea-vodă şi îi înapoiază Făgăraşul. Mircea-vodă îl numeşte
pe fiul său Alexandru, duce al Făgăraşului.
1302. Fiul domnesc Alexandru îşi întinde posesiunea din Muscel asupra
Argeșului.
1307. Ladislau Apor îl prinde pe noul rege ungur, bavarezul Otto şi-l
închide în castelul Devei.
1308. În faţa unor proteste internaţionale în favoarea regelui Otto,
Ladislau Apor îl dă pe mâna lui Mircea-vodă, care-l închide în Haţeg. Magistrul
Ugrin Csak, fostul pretendent la stăpânirea Făgăraşului, caută în zadar să-l
apuce pe regele Otto. După o robie grea, Mircea-vodă îl eliberează pe regele
Otto şi-l face să scape din Ungaria prin Maramureş în Galiţia. Scăparea regelui
Otto din Haţeg se datorează în mare parte Doamnei, mama lui Alexandru-vodă.
Memoria robiei regelui Otto în Haţeg se mai păstrează în poezia poporană sârbă.
B.P. Haşdeu
Trimiteți un comentariu